Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

În Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord s-au dezvoltat mai multe sisteme de educaţie şi formare profesională, specifice provinciilor sale „istorice”: Anglia, Scoţia, Ţara Galilor (Wales) şi , Irlanda de Nord. În plus, datorită descentralizării sistemului de EFP,  există o multitudine de modele, proceduri şi organizaţii implicate în procesul de asigurare a calităţii în cele patru subsisteme. Ca urmare, este foarte dificilă prezentarea unui tablou complet al instituţiilor responsabile şi al actorilor implicaţi.

În Anglia, în 2007, prin transfer de responsabilitate, a fost creat Departamentul pentru Copii, Şcoală şi Familie (DCSF), care a înlocuit Departamentul pentru Educaţie şi Competenţe (DES).  Rolul DCSF poate fi descris astfel: “conduce întreaga reţea de persoane care lucrează cu sau pentru copii şi tineri“, misiunea sa fiind să “facă mai mult pentru a se asigura că fiecare copil primeşte o educaţie de clasă mondială“. Cu aceste descrieri, putem considera că DCSF este principalul organism guvernamental care se ocupă de asigurarea calităţii EFP din Anglia.

Există şi alte organisme relevante, cu atribuţii în acest domeniu. Astfel, de exemplu, din octombrie 2008, Centrul de Excelenţă în Conducere (CEL) şi Agenţia pentru Îmbunătăţirea Calităţii (QIA) din Anglia s-au unificat în Serviciul pentru Îmbunătăţirea Învăţării şi Competenţelor (LSIS), o organizaţie care combină rolul şi activităţile celor două organizaţii anterioare, inclusiv programele şi serviciile menite să crească calitatea EFP.

În acest context, documentul „Cadrul pentru Excelenţă: Creşterea Standardelor şi Fundamentarea Alegerii”, apărut în 2007, a subliniat, încă o dată, importanţa unei educaţii de calitate. Au fost dezvoltaţi indicatori generali de performanţă, care au fost testaţi, prin proiecte pilot.

De asemenea, este important rolul Oficiului pentru Reglementarea Calificărilor şi Examenelor (OFQUAL – în calitate de nou organism de reglementare a calificărilor, examenelor şi testelor în Anglia) şi al Oficiului pentru Standarde în Educaţie, Servicii şi Competenţe pentru Copii (noul Ofsted, înfiinţat în 2007, prin reunirea a patru inspectorate, anterior separate, care se ocupau de şcoli, educaţia adulţilor, asistenţa socială şi sistemul judiciar).

În Ţara Galilor, Consiliul Naţional pentru Educaţie şi Formare este responsabil pentru asigurarea calităţii. În acest context, documentul relevant de politici este „Cadrul pentru Calitate şi Eficienţă” (QEF). QEF va utiliza un număr mic de indicatori care se vor construi pe baza celor utilizaţi, din 2007, pentru evaluarea performanţelor furnizorilor de EFP.

Implementarea QEF se realizează în mai multe etape. Astfel, de exemplu, în 2009/2010 s-a pus accent pe rezultatele elevului (rezultatele activităţilor de învăţare şi ratele de absolvire.

Trebuie menţionat şi rolul Inspectoratului Guvernamental pentru Educaţie şi Formare (Estyn), ca organismul responsabil, care furnizează servicii de inspecţie independente pentru unităţile şcolare, inclusiv de EFP.

În Irlanda de Nord, Departamentul pentru Ocupare şi Învăţare (DEL) oferă finanţare şi sprijin profesional pentru Colegiile de Educaţie Continuă din Irlanda de Nord (FE), învăţarea la locul de muncă şi pentru furnizorii de programe de ocupare, cu scopul general de a îmbunătăţi calitatea în conformitate cu strategia sa de îmbunătăţire a calităţii „Succes prin Excelenţă”.

În prezent, Agenţia de Dezvoltare a Învăţării şi Competenţelor din Irlanda de Nord (LSDA-NI) oferă consiliere şi suport prin programe de îmbunătăţire a calităţii. LSDA (NI) oferă sprijin pe baza nevoilor identificate de funrizorii de formare, în urma inspecţiilor realizate de Inspectoratul pentru Educaţie şi Formare (ETI). ETI este un organismul autonom care furnizează servicii independente de inspecţie şi evaluare pentru şcoli (inclusiv pentru cele de EFP).

In Scoţia, Autoritatea Scoţiană pentru Calificări (SQA) este organismul naţional responsabil pentru proiectarea, dezvoltarea, acreditarea, verificarea, asigurarea calităţii şi certificarea în EFP. Această instituţie lucrează în parteneriat cu toţi factorii interesaţi din educaţie şi formare,din  industrie, comerţ şi de la nivel guvernamental, pentru a administra portofoliul existent de calificări şi în vederea dezvoltării unora noi.

Un rol important îl are şi Inspectoratul pentru Educaţie (HMIE), organismul responsabil pentru inspecţia şcolară (inclusiv pentru EFP). Menţionăm faptul că sunt utilizate standarde comune pentru auto-evaluare şi pentru inspecţie (acestea fiind considerate drept principalele procese de asigurare a calităţii).

În toate subsistemele de EFP din Regaul Unit, există şi o serie de elemente comune legate de asigurarea calităţii. Dintre acestea, menţionăm:

• Programele de EFP au ca scop obţinerea unor calificări.  Acestea sunt acordate, de regulă, în urma unei evaluări finale externe, realizate de către o autoritate de certificare (sau “organism de recunoaştere”).
• Sunt colectate date de la toţi furnizorii de EFP în vederea evaluării acestora şi fundamentării deciziilor la nivel de sistem. Datele colectate de la furnizori includ, printre altele, rata de retenţie (procentul cursanţilor care au finalizat cursul) şi rata de succes (procentul cursanţii care obţin calificarea ţintă din cei care au început cursul).
• Datele colectate de la furnizorii de formare (despre cursanţi, programe, rezultate, cadre didactice, managementul şi finanţele furnizorului) sunt utilizate şi în scop de “Benchmarking”.
• Buna practică este recunoscută şi încurajată, existând chiar instituţii responsabile cu diseminarea în toate cele patru subsisteme.
• A fost dezvoltat un standard naţional de calitate pentru toate tipurile de organizaţii, “Investors in People” (“Investitori în Oameni”),  care stabileşte un nivel de bună practică pentru îmbunătăţirea performanţei unei organizaţii prin oamenii săi.